Le mal du XXIe siecle

Arta, in toate formele pe care le imbraca se schimba mereu. Este intr-o perpetua cautare a unui sens sau a unor intrebari care sa provoace ‘consumatorul’ sa gandeasca, sa starneasca reactii.

In ultimul timp am observat ca muzica si cinematografia s-au adaptat imediat la noul context economic, desi artistii nu au fost atinsi de valul de concedieri, nu au ramas fara venit… de fapt nu au simtit pe pielea lor ce se intampla. Insa nu doresc sa critic, ci mai degraba sa laud initiativele.

Las deoparte concertele live al caror scop este sa adune bani pentru bolnavii de SIDA sau pentru cei care au fost loviti de calamitati naturale. Desi importante, deocamdata le las deoparte. Simt eu un iz foarte comercial si prefer sa nu scriu despre asta, mai ales ca m-as putea insela.

As vrea sa mentionez doua initiative la care am asistat (prin intermediul calculatorului). Una ar fi un cantec care imi place tare mult, dar mai mult imi place videoclipul; imi aduce aminte un pic de Michael Jackson si de indemnul lui, Heal the world. Desi majoritatea referintelor sunt despre Africa, mesajul este unul foarte simplu: ‘vrei sa schimbi ceva? actioneaza acum!’

Cantecul se numeste What about now si este cantat de Daughtry.

Este un mesaj general, dar este imposibil sa nu te gandesti la cei care mor de foame, la mediul pe care il degradam tot mai mult, la cei realmente afectati de criza economica.

Daca vrei sa ajuti intr-un anumit fel, ai toata libertatea.  

Ceva mai sus vorbeam despre cinematografie. Am vazut in weekend filmul Up in the Air, cu George Clooney. M-am uitat mai mult pentru George Clooney, recunosc. Insa la final, atunci cand apar mai multe persoane abia concediate si spun ca nu stiu ce sa faca, sunt disperate, nu au cum sa-si intretina familia, mi-am dat seama ca de fapt se vrea a fi un semnal de alarma.

In film o femeie se sinucide dupa ce a fost concediata, pentru ca nu stia ce sa mai faca si nu reusea sa isi imagineze ca putea sa se descurce.

Cate articole nu s-au scris despre persoane care si-au luat viata pentru ca nu mai aveau nicio speranta?

Mi-a placut filmul, nu pot sa imi imaginez cum cineva isi poate castiga existenta concediind oameni (job-ul lui Clooney in film) si mi-a placut si mesajul.

Asa cum romanticii aveau le mal du siecle, spre o astfel de stare simt ca ne indreptam si noi.  Nu neaparat de deprimare cauzata de incapacitatea de adaptare la schimbarile din jurul nostru, ci mai degraba spre o stare de incertitudine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s