“Interzis celor fara simtul umorului”

Pe Cartarescu l-am descoperit in liceu, lecturand si descalcind tainele Poemei Chiuvetei. Obisnuita fiind cu altfel de poezii, nu am inteles-o si nu mi-a placut. Asa ca Mircea Cartarescu nu s-a aflat pe lista autorilor mei preferati mult timp. Nici macar atunci cand a aparut De ce iubim femeile, carte pe care o aveau toate colegele de facultate. Am refuzat o perioada sa fac parte din adunarea asta de groupies, pana cand am cazut in ispita. Si am citit De ce iubim femeile. Si mi-a placut. Si dl. Cartarescu a inceput sa prezinte interes.

Si uite-asa am cumparat Frumoasele Straine pentru ca pe prima pagina cititorului i se promite ca se va amuza teribil. Am inghitit galusca si nu-mi pare rau. Chiar am ras in hohote, de se intrebau cei din jurul meu ce-o fi atat de amuzant.

Asa ca, la vreo 2 ani dupa ce am citit cartea, regasind-o in biblioteca, mi-am spus ca trebuie sa scriu despre ea.

Frumoasele straine cuprinde 3 povestiri delicioase: Antrax, Frumoasele Straine si Bacoviana.

Chiar de la inceputul povestirii despre plicul suspectat de a contine antrax si, poate, vreo amenintare (Nenorocitul, ne-o fi scris si ceva cinic, gen condamnare la moarte: in doua ore ai sa fii teapan… Sau pregateste-te pentru iad!), iti dai seama ca toata cartea asta va fi ilara. Povestea plicului culmineaza cu vizita autorului si a sotiei, Ioana, la sectia antitero, prezentati ca fiind Niste baieti… care Cica au primit niste… prafuri… bombe!… avioane!.

Acolo protagonisitii nostri au a face cu maiorul Ghildus si cu locotenentul Vacarescu. Inainte de a se discuta despre importanta continutului plicului, Vacarescu are grija sa le povesteasca despre propriile necazuri si despre pretentiile fara sfarsit ale nevestei sale:

Isi pune dintii, acum a apucat-o. Si vrea sa-i puna pe toti odata, de ma scoate din minti. Inteleg sa te duci la dentist, sa-ti pui anu-asta o coronita, la anul o punte, o lucrare… Dar toata gura deodata? Si la un cabinet particular? Cand stie situatia noastra? De doi ani fac imprumuturi peste imprumuturi. Stiti cat am bagat in gura ei pan-acum? Asa, estimativ…?

Urmeaza alte cateva pagini ce satirizeaza sistemul si pe care este musai sa le cititi daca vreti sa descoperiti sectiile hidoase de politie romanesti prin ochii cuiva care stie sa faca haz de necaz.

A doua povestire se numeste, dupa cum am mentionat, Frumoasele Straine. Ma asteptam sa fie despre niste tinere straine venite in Romania si muream sa citesc despre aventurile lor. Poate chiar cu locotenentul Vacarescu?

Ei bine, Frumoasele Straine erau de fapt autori romani care aveau sa mearga in Franta, sa fie plimbati si sa descopere senzatiile tari. In fiecare an francezii organizau un astfel de tur pentru o duzina de autori straini. Totul incepe cu o serie de interviuri pentru un film facut de un francez, film ce juca rolul de avanpremiera a calatoriei Frumoaselor in Franta.

Filmul se deschidea, bineinteles, cu primul si cel mai important scriitor roman, Nicolae Ceausescu in persoana. Si cu secretara sa personala, tovarasa Elena Ceausescu. Totul continua cu imagini cu oameni puternic bronzati, cai mici, dar vigurosi, carute de ultima generatie, cotarle pripasite pe langa blocuri, copii in “trelinguri” jucand “folbal” pe maidane, totul alternand cu cate-un scriitor de duzina spunand ceva, la el acasa.

Nu ratati pasajele despre masa cu specific romanesc data de municipalitatea din Castelnaudary in cinstea oaspetilor, cetateni de onoare. La fel ca si Cartarescu, nu pot sa nu ma intreb de ce suntem (si permitem sa fim) in continuare considerati haiducii sau ciobanii Europei. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat si parca tot nu avem dreptul la modernitate. Dar, zic sa nu stric atmosfera frumoasa si jucausa.

Ultima povestire, la fel de savuroasa, este despre vizita autorului la Bacau, la invitatia unui coleg, Cuibotaru, pentru o lectura de versuri la Casa de Cultura locala. Dar, pentru ca m-am intins destul de mult, va spun doar ca dupa un drum lung cu trenul protagonistul nostru ajunge infometat la destinatie. Lectura versurilor a avut loc in fata unui public format dintr-o fata silitoare, iar seara a inceput cu promisiunea gazdei: Ehei, n-o sa uiti noaptea asta: o sa ai, batrane, un sir de surprize, una mai mare ca alta. Urmeaza vizite nocturne, cruci si… Lilia.

Dar mai bine cititi toata cartea pentru ca, desi nu este de Nobel, merita. Mai ales in dupa-amiezele posomorate de toamna.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s