Work-life Balance?

Aud aproape in fiecare zi aceasta sintagma, pana cand aproape ca si-a pierdut sensul pentru mine. De fapt, nu cred ca exista sau ca ar trebui sa existe un echilibru intre viata persoanala si profesionala. Nu-mi sariti inca in cap; va invit sa-mi acordati sansa la o pledoarie scurta, pentru a-mi argumenta opinia.

Stiu ca oamenii sunt duali, insa nu cred ca suntem doua persoane diferite: una care se comporta si gandeste intr-un fel intre 9am si 6-7pm, si una care are cu totul alte preocupari si opinii, care se face vazuta doar seara, dupa apus.

Din punctul meu de vedere, esti acelasi, dar ai activitati diferite. Si pentru a atinge acel “echilibru”, trebuie sa renunti la a separa viata personala de cea profesionala: este o singura viata! Abia atunci cand avem aceste doua categorii intervine un dezechilibru.

Ideea este sa desfasuram activitati care sunt complementare si care ne imbogatesc ca persoane. Degeaba muncim pana la epuizare de luni pana vineri, doar pentru a astepta weekendul. De ce sa nu ne verificam e-mailul sau sa vorbim cu un partener de afaceri in weekend? Pentru ca ne impunem singuri etichete si limite si alegem sa ne conformam unui model impus de catre altcineva.

Nimeni nu a facut ceva remarcabil fiind preocupat de WLB. Lucrurile cu adevarat extraordinare iau nastere din pasiune (nu din datorie), mai ales la ore neobisnuite. Atata timp cat avem doua categorii, munca si viata, ne limitam asteptarile, dar si realizarile.

Chiar ne dorim sa traim doar pentru weekend?

Advertisements

4 thoughts on “Work-life Balance?

  1. Eu cred în work life balance. Nu în sensul de a nu lucra de acasă sau de a nu răspunde la mailuri sau telefoane de job în week-end, ci în a te detașa cât de mult poți de apăsările jobului atunci când faci altceva. Există proiecte care te acaparează complet dacă nu poți să-ți gestionezi implicarea. Altfel, sunt complet de acord că ești mereu aceași persoană.

  2. Work life balance trebuie sa insemne mai mult decat munca de luni pana vineri, week-end si program fix de la 9 la 18. Work life balance inseamna flexibilitate si din partea angajatului si din partea angajatorului. Atunci cand viata personala iti ocupa in anumite perioade mai mult timp: un copil mic care se mai imbolnaveste din cand in cand, anumite schimbari in viata familiei, evenimente fericite sau nefericite atunci angajatul va alege singur unde isi va canaliza mai multa energie si pasiune. Sunt perioade in care serviciul te atrage mai mult: un proiect interesant, o promovare pe care ti-o doresti, o schimbare de job care presupune un efort mai mare de adaptare si invatare, o perioada mai aglomerata la serviciu si atunci angajatul va din nou va alege unde isi va canaliza eforturile.

    Problema cu work life balance intervine atunci cand si angajatul si angajatorul pun frane inutil. Un angajat care in anumite perioade ale vietii lui a avut nevoie de mai multa flexibilitatea de la angajator si aceasta nu i-a oferit–o bineinteles ca la randul lui va fi foarte strict atunci cand va veni vorba de programul lui, de ore suplimentare si de muncit in week-end.
    Din pacate in Romania beneficii de tipul work life balance nu prea se ofera desi multi angajati prefera poate mai multa flexibilitatea decat cateva milioane in plus la salariu. Ex: o zi de lucru de acasa pe saptamana, posibilitatea de a-ti decala programul in anumite perioade, zi scurta sau libera vineri daca anterior zilei de vineri, in cursul saptamanii ai stat mai mult peste program etc.

    • De acord cu ideea ca angajatorii nostri nu pun mare pret pe calitatea vietii angajatului si nu ii ofera beneficii care sa ii fie realmente de folos. Eu am mai scris despre munca de acasa (vezi Autonomie…) si incurajez astfel de initiative care, in final, ar duce la rezultate mai bune si la un engagement mai mare.
      Din fericire am un angajator care chiar tine la flexibiliate.

  3. Va multumesc pentru comentarii. Cand spun ca nu cred in WLB ma refer la faptul ca job-ul ar trebui sa fie ceva care ne acapareaza in sensul bun, ca e pasiunea noastra, de care nu simtim nevoia sa ne detasam. Atunci cand ai un job de care abia astepti sa te “desparti” vineri seara, mi se pare ca intervine un dezechilibru intre ceea ce vrem sa facem si ceea ce facem de fapt.

    Oricum, tema in sine mi se pare interesanta, iar opiniile diferite ii dau un plus de savoare. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s